Trecerea lui Max Verstappen la Aston Martin începe să prindă contur. Ce ştim până acum

Data publicarii:

“Primul titlu a fost şi rămâne cel mai important, celelalte sunt doar variațiuni pe aceeaşi temă” explica campionul en-titre. Titlul din 2021 era încununarea proiectului la care el şi tatăl său au lucrat încă de la debutul în karting, un vis devenit realitate.
Dar pentru Max succesul este totul, iar garanția că este cel mai bun o reprezintă alte titluri, chiar dacă palmaresul nu contează atât de mult pentru el. Întrebarea logică care se pune este următoarea : poate continua seria de victorii alături de Red Bull şi după 2025 sau e nevoie de transferul la altă echipă pentru a marca noi culmi statistice? Pe lângă faptul că trecerea la o altă echipă ar reprezenta o provocare care i-ar marca hotărâtor cariera, cimentându-i şi mai adânc locul în legendă, mai sunt şi anumite informații legate de faptul că PU Red Bull pentru 2026 ar fi doar al patrulea ca performanță în acest moment. Iar din 2026 impactul unităților propulsoare va fi masiv, mult mai mare ca în prezent. Însuşi Adrian Newey a confirmat asta într-un interviu cu Michael Schmidt.


Aşa a apărut ideea transferului la ceea ce încet-încet se transformă într-un nou superteam al competiției, Aston Martin. La început a fost doar un zvon. Acum au apărut informații despre primele contacte între echipa lui Lawrence Stroll şi familia Verstappen. Dar să parcurgem totul metodic.
Factorii cheie care ar favoriza această mişcare senzațională sunt : Adrian Newey, Honda, numirea lui Andy Cowell drept CEO Aston, ambiția şi resursele financiare ale lui Stroll Sr, foarte posibila alunecare spre mediocritate a Red Bull nu în ultimul rând Regulamentul 2026. Despre dorința nestăvilită a pilotului de a prevala în permanență asupra oricui  nu mai are rost să discutăm.
Să pornim de la Red Bull. După cum recunoaşte toată lumea, Max Verstappen a fost în 2024 factorul de echilibru în echipă, ce a acționat ca un liant între facțiunile conduse de Christian Horner, respectiv Helmut Marko după scandalul cu tentă sexuală de la începutul anului. Dacă Horner este un tip flexibil cu care olandezul se poate înțelege, Marko este tipul rigid , cu opinii pe care nu i le poate schimba nimeni, chiar dacă ele ar fi profund greşite. Doar că austriacul este cel mai mare fan/susținător al campionului.
 Împotmolirea de la mijlocul sezonului, lipsa de idei şi modul în care după Barcelona 2023 s-a insistat pe o cale greşită din punct de vedere aero nu se împacă cu un suflet atât de competitiv, care în plus în 2024 nu a acționat doar conform fişei postului, ci a fost nevoit să acceseze şi alte fronturi pentru a avea în spate stabilitatea dorită şi a ridica presiunea de pe umerii membrilor echipei. O astfel de situație nu este deloc confortabilă. Iar în această degringoladă tehnică, plecarea lui Adrian Newey a fost aproape bomboana de pe colivă. Cel mai titrat inginer din istorie a ales o nouă o provocare exact în momentul în care abilitatea sa de a presăra pulbere de stele peste ansamblul RB20 era mai necesară ca oricând…
Toate aceste elemente converg către o concluzie nedorită pentru Horner, Marko et co. Dacă în 2025 stabilitatea regulamentului tehnic şi atingerea limitelor privind exploatarea efectului de sol pot ajuta Red Bull să îi livreze olandezului un monopost cu care să se bată la titlu, 2026 este cu totul altă poveste.
În 2014 Mercedes s-a trezit într-o postură dominanta grație un PU colosal de puternic raportat la rivali, chiar dacă pe frontal aero RBR stătea mai bine. Doar că atunci la echipa austriacă activau Newey şi Rob Marshall printre alții.


Acum e foarte plauzibil ca viitorul RB22 să fie pus în umbră în ambele departamente. Pe partea de propulsie au fost recrutați mulți oameni de la Mercedes şi Honda, dar filozofiile acestora se contrazic, iar RBPT trebuie să vină cu idei noi pentru că tot ce a folosit până acum via Honda este apărat de legea drepturilor de autor. Diferența o va face motorul cu ardere internă conform lui Newey. Pe partea electrică, o dată ce toată lumea va trece la baterii carbon-siliciu şi cu MGU-H scos din ecuație de FIA, diferențele vor fi minore (pot apărea şi surprize, evident, dar ele sunt mult mai puțin probabile ca înainte). Componenta clasică a PU va fi astfel diferențiatorul. Cu un rol major jucat de combustibilul sustenabil. Iar la acest capitol Aramco are în acest moment un mic plus în fața Shell( Raizen) şi Petronas, cu Exxon Mobil 1, abia pe locul 4. Experiența şi unitatea structurala superioară a departamentelor de racing Ferrari, Mercedes şi Honda reprezintă un alt atu în fața RBPT. Atât Mercedes, cât şi Ferrari îi fac cu ochiul lui Max, dar totuşi Aston pare cea mai îmbietoare opțiune.
De ce ? Pentru că seamănă cel mai mult ca modalitate de operare cu Red Bull. Pentru că are o relație specială cu Honda , în stilul celei dintre constructorul japonez şi Ayrton Senna din 1987-1992 . Facilitățile noii uzine sunt mult peste ce oferă Red Bull. Iar tunelul de vânt este în vârful piramidei, în timp ce tunelul RBR este cel mai vechi şi îngust din branşa. Da, echipa austriacă construieşte unul nou, dar acesta va fi funcțional abia în primul trimestru din 2026, astfel că munca la monopostul RB22 se va face tot în demodatul tunel preluat de la Jaguar.


Pe de altă parte e rezonabil să credem că proiectul Aston e unul de lungă durată, până când toate piesele se vor aşeza în acest complex Lego. Aşa că un succes în 2026 e destul de puțin probabil. Atunci ce ar motiva trecerea la o echipă ce acum , în ciuda investițiilor uriaşe şi a facilităților se zbate în a doua jumătate a grilei? Oare seamană Max mai mult decât credeam cu fostul coechipier al tatălui său, etalonul epocii moderne a F1, Michael Schumacher? Pentru că resorturile par aceleaşi. Pentru a-şi consolida locul între cei care au atins stelele şi pentru a demonstra că poate câştiga şi cu altă echipă, în acelaşi timp contribuind la ridicarea spre vârf a acesteia poate e nevoie de o astfel de provocare. Dacă reuşeşte, numele său va fi rostit în aceeaşi suflare cu Fangio, Stewart sau Schumacher. Pe acelaşi calapod, Michael Schumacher a părasit Benetton unde toate se învârteau după dorința sa pentru a se înhăma la cea mai grea sarcină din lume. Chiar dacă similitudini există, sarcina lui Verstappen este net mai uşoară. La Aston facilitățile sunt déjà puse la puncte, incluzând tunelul de vânt ultramodern, iar presiunea presei peninsulare şi a tifossilor nu există. În 1995 Ferrari nici nu decisese încă să construiască un tunel. Decizia a fost luată ulterior semnării contractului cu Michael în august 1995. Tunelul a fost gata în 1998.
Dar barierele contractuale? Verstappen are contract cu Red Bull până în 2028, cel al lui Alonso cu Aston se încheie în 2026. Doar că în F1 contractele nu au reprezentat niciodată bariere serioase. Există o maximă în acest sport: contractele reprezintă doar un punct de începere a unor negocieri cu alte echipe…
Ajungem şi la ceva mai palpabil: în week-endul de la Abu Dhabi Christian Horner a petrecut mai mult de 2 ore în motorhome-ul Aston Martin. Conform celor mai respectabile surse , un subiect de discuție a fost “eliberarea” tehnicienilor Honda ce sunt acum la Milton Keynes, aceştia urmând să revină la marca japoneză. Contra unui bonus finaciar serios plătit de Lawrence Stroll. Adrian Newey a fost şi el , se pare , un subiect de discuție. Dar oare doar atât s-a discutat? Anumite informații trecând peste statutul de simplu zvon  ar indica faptul că cel mai important subiect a fost un schimb Verstappen-Alonso. Olandezul urmând să ajungă la echipa britanică din 2026 (alături de inginerul său de cursă, Gianpiero Lambiase), spaniolul luându-i locul la austrieci. Totul cu implicarea financiară generoasă a lui Stroll sr. Fernando este un animal politic ce îl are în spate pe Flavio Briatore, nu doreşte să parăsească o echipă ce va folosi în 2026 un monopost Newey.


Pe de altă parte, Aston nu e o echipă la fel de închegată acum, calitatea operațională este clar inferioară Red Bull. Astfel că echipa austriacă pare pe termen scurt un prospect mai bun. Iar la PU mai se poate lucra încă un an. În plus, nu ştii niciodată de unde sare iepurele. RBPT a angajat şi ingineri din afara F1, via Ford majoritatea. În 2011 Andy Cowell a dat din întâmplare peste 2 ingineri de la Cosworth ce i-au prezentat un concept revoluționar al unui V6 turbo, cu compresorul despărțit de turbină. Cei doi au fost angajați imediat, proiectul lor fiind fundamentul pentru propulsorul ce a dominat competiția pentru mulți ani, ceilalți constructori (cu excepția Ferrari) văzându-se nevoiți să adopte aceeaşi arhitectură. Aşa că nu e exclusă o surpriză.
Ar mai fi încă o potențială surpriză: în Olanda se discută pe marginea faptului că John Elkann e dispus să-i ofere lui Max un cec în alb dacă Hamilton nu se descurcă conform aşteptărilor. Ar fi cea mai surprinzătoare mutare a epocii moderne, date fiind condițiile speciale cu care se confruntă orice pilot ce ajunge la Maranello. Iar un binom Verstappen-Leclerc ar concura duo-urile Varzi-Nuvolari şi Prost-Senna pentru postura de cel mai puternic cuplu din istoria GP-urilor.


Mai e mult până departe, dar un Alonso bătându-se la titlu la vârsta de 45 de ani într-un Red Bull, la 14 ani distanță de la ultima astfel de ispravă, ar fi poate cea mai impresionantă poveste din câte s-au spus…
Post Scriptum
Conform celui mai mare jurnalist de F1 de după 1996 (anul morții lui Denis Jenkinson), se poartă negocieri între Aston Martin şi Red Bull privitoare la transferul lui Max Verstappen la echipa britanică cu sediul la Silverstone. Mark Hughes s-a limitat la a scrie că negocierile sunt în formă incipienta, dar lucrurile par să prindă contur.

Valentin Raducan
La un deceniu şi jumătate de la publicarea primului său articol de profil, Valentin s-a evidenţiat ca fiind cel mai fin analist al F1 şi probabil cel mai bine informat cȃnd vine vorba de istoria acestui sport şi a curselor de Grand Prix. Licenţiat în istorie şi drept, şi-a format astfel un stil analitic foarte plastic, cu rădăcini care coboară pȃnă la Sammy Davis Jr., Giovanni Canestrini, Rodney Walkerley, Denis Jenkinson şi de ce nu, al nostru Jenny Dumitrescu. Pentru el există patru vȃrste ale evoluţiei GP Racing-ului, fiecare exemplificată de etalonul acesteia în mȃnuirea volanului : Georges Boillot, Bernd Rosemeyer, Jim Clark, Michael Schumacher.

Share:

Aboneaza-te la newsletter

Populare

Citeste mai mult
Related

Momente şi factori cheie ce au decis soarta GP-ului Mexicului 2025

   Marele Premiu al Mexicului îşi poate revendica statutul...

Premiera oficială a filmului „Cursa” a ocupat un întreg multiplex cu peste 2.000 de invitați

Într-un decor tematic și cu atmosferă festivă, echipa de...

Filmul „CURSA” te trimite la finala F1 din Abu Dhabi

Pasiunea pentru mașini și filme este, în sfârșit, răsplătită...

Luca Viișoreanu a debutat în campionatul Euroformula Open pe circuitul Red Bull Ring

Din karting în Formula 4 și acum următorul pas...

Ingredientele fundamentale ale succesului McLaren

Echipa fondată de Bruce McLaren nu a găsit piatra...

Câteva concluzii după prima parte a sezonului 2025. Partea I

Cu câteva zile înainte de deschiderea celei de-a doua...

S-au pus în vânzare biletele pentru CURSA, primul film românesc disponibil în 4DX

Cu mașini spectaculoase și drifturi periculoase, filmul „CURSA” inovează...

Dincolo de teoriile uzuale: ce s-a întâmplat cu Ferrari-ul lui Leclerc în Ungaria?

Charles Leclerc a obținut cel mai neaşteptat ( şi...