Totul părea aranjat pentru o înțelegere caracterizată de presa tabloidă drept “alianța secolului”. Acea “scurgere” privind cumpărarea de 50% din acțiunile Red Bull Racing trebuia doar confirmată de cele două părți pentru a pune capăt speculațiilor şi informațiilor de interior ce circulau încă din vara lui 2021.
Dar apoi totul s-a prăbuşit, comunicatele emise de ambii posibili parteneri în acest sens eliminând toate dubiile: un parteneriat Red Bull-Porsche nu se va petrece începând din 2026. Care sunt motivele reale şi cum s-a ajuns aici?
Planul inițial, discutat de conducerea mărcii germane cu Dietriech Mateschitz: Porsche achiziționează 50% din Red Bull Racing. Aportul tehnic efectiv privind realizarea noului PU la Milton Keynes: 20 de ingineri, majoritatea lucrând la partea electrică. Contribuția financiară urma să fie substanțială, acoperind toate costurile legate de PU (în limita bugetară impusă de FIA). Numai că Mateschitz deține doar 49% din echipă, restul de 51% fiind în posesia familiei Yoovidhya.
Deci chiar dacă Mateschitz ar fi cedat întregul său pachet (ceea ce nu prevedea înțelegerea inițială), familia tailandeză ar fi trebuit să vândă şi ea măcar un procent din partea deținută. Pare însă ca Porsche se înțelesese cu miliardarul de 78 ani să cumpere procente egale de la cei doi deținători. Până în acest punct reacția familiei Yoovidhya ne este necunoscută.
Intră în scenă cuplul Marko-Horner (susținuți de Adrian Newey). Informațiile primate de aceştia prin anumite canale indicau nu doar modul în care Porsche doreşte să conducă afacerea (într-un stil de mare companie, vom expune mai jos) ci şi faptul că germanii ar dori ca la conducerea echipei să îl instaleze pe Andreas Seidl. Cei doi lideri eterni ai RBR s-au simțit amenințați şi au ales o cale radicală de a se apăra. Au mers şi s-au întâlnit personal cu Chalerm Yoovidhya, capul afacerist al familiei. Acesta a fost momentul hotărâtor ce a răsturnat orice părea dinainte stabilit.
Ideea de la care s-a plecat: de ce să schimbi ceva ce merge atât de bine? Doar pentru a-ți pune oamenii tăi în poziții cheie ce îți vor permite să controlezi tot? Ceilalți factori, pe care îi enumeram mai jos, vin în completarea sa, ei (factorii) fiind expuşi de Marko tailandezului pentru a-l determina să ia o decizie în favoarea a ceea ce el considera că e just pentru echipă. După întâlnire, Chalerm Yoovidhya a stabilit că echipa nu este de vânzare.
Ceilalți factori sunt:
1. Honda este foarte sensibilă când vine vorba de utilizarea de către alt constructor a unor concepte pentru care japonezii au drept de proprietate intelectuală. Prin preluarea de către Porsche a jumătate din echipă, însuşirea unor concepte tehnice (atât la partea de V6, cât şi cea electrică) era inevitabilă, monocilindrul ce a primit în primăvară botezul focului la Milton Keynes utilizând multe din ideile de la actualul V6 Honda.
2. Majoritatea angajaților ar dori o continuare alături de Honda, deşi ei ar agrea şi un parteneriat alături de Porsche. Numai dacă germanii îşi schimbă maniera de abordare (ce seamănă cu cea Toyota din trecut).
3. Maniera de abordare Porsche s-a dovedit un obstacolo mult mai mare decât ar părea la prima vedere. Mai ales că a fost factorul ce l-a întors pe Adrian Newey împotriva constructorului german. În speță, pentru a avea succes, într-o entitate de acest tip trebuie să existe o anumită “separație a puterilor”. În sensul că echipa de curse trebuie să aibă deplină libertate de mişcare şi creație, fără intervenții de la Stuttgart în cazul de față. Iar constructorul implicat în proiect ar trebui să se limiteze strict la rolul său (expertiză pe partea electrică a PU, asigurarea bugetului pentru unitatea propulsoare etc).
Cum Porsche a dorit să controleze întreg proiectul monoposturilor (de la creație la teste în tunel până la fabricare) plus evoluția echipei pe toate palierele, asta a venit în contradicție cu felul în care conducerea RBR consideră că trebuie administrată o afacere de succes în F1. Newey a fost cel mai sever oponent al acestui stil de abordare pe care îl consideră (îndreptățit) falimentar.
4. Nu mai e deloc sigur că Honda doreşte să se retragă. În ciuda retragerii oficiale din 2021, continuă să fabrice la Sakura PU pe care apoi le livrează către Red Bull. Implicarea a crescut prin apariția unei embleme mai proeminente pe capota Red Bull şi Alpha Tauri. Iar informațiile converg către faptul că din 2023 echipa junior se va numi Alpha Tauri-Honda. Marko şi Horner au informat familia Yoovidhya asupra acestui aspect, insistând şi că după Suzuka se vor purta discuții hotărâtoare cu Consiliul director al firmei japoneze. Ceea ce s-a şi întâmplat la Tokyo.
Suntem foarte aproape de anunțarea prelungirii parteneriatului de succes Red Bull Honda?
Japonezii au ales “calea modestiei” în cadrul colaborării de până acum, pliindu-se exact pe filozofia echipei austriece şi a directorului ei tehnic.
Ce poate face Porsche acum? Anul trecut au cedat către Red Bull Powertrains cele 6 simulatoare ultraperformante de la AVL. Proiectul PU lor dezvoltat în 2016 şi apoi abandonat a fost trecut de VW în curtea Audi împreună cu majoritatea facilităților şi a inginerilor implicați. Constructorul german a făcut asta fiind sigur că semnarea unei înțelegeri cu echipa austriacă va fi doar o formalitate. Acum se găseşte într-o postură delicată, neavând facilități necesare pentru construirea unei unități hibride.
Liberty îşi doreşte cu insistență ca atât Porsche, Audi cât şi Honda să fie în F1 din 2026. Mai ales că regulile tehnice au fost concepute pentru a se plia pe cerințele VW. Ar putea fi, dar dacă nu îşi anunță participarea până pe 15 octombrie 2022 nu vor avea drept de vot în şedințele tehnice ale grupului constituit din motorişti.
Regulamentul tehnic permite ceea ce s-a presupus că se va petrece: PU Audi va fi oferit şi Porsche ce va pune pe el sigla proprie. Dar informații din interior vorbesc despre o concurență atât de acerbă între cele două mărci ale concernului VW, încât aşa ceva este exclus. “Se urăsc între ei, este imposibil aşa ceva” a transmis pentru Motor Sport un personaj de rang înalt din cadrul VW.
Între timp şi achiziționarea Sauber de către Audi este în impas. Şi aici situația începe să semene cu cea dintre Red Bull şi Porsche. După ce inițial Finn Rausing agrease propunerea firmei germane de a achizționa în trepte un pachet de 75%, apărând sepculații că déjà prima tranşă de 25% a fost cumpărată, acum nu mai e aşa sigur. Omul de afaceri suedez ar fi mai atras de un parteneriat cu Andretti ce ar oferi condiții mai avantajoase. Iar asta fără o abordare “corporatistă” cum doreşte Audi. Față de Porsche însă, constructorul din Ingolstadt deține facilitățile necesare pentru a concepe şi construi un PU cap-coadă.
Iar Red Bull? La Milton Keynes s-au strâns deja 300 de specialişti, unii rămaşi de la Honda, peste 50 recrutați de la Mercedes HPP. Totuşi pe partea electrică, echipa austriacă nu deține expertiza necesară şi deocamdată nici facilitațile de care e nevoie. Deci are nevoie de sprijinul unui constructor. Nu e imposibil să fie Porsche, dacă firma germană îşi schimbă maniera şi rămâne doar simplu motorist, fără a deține vreun procent din echipă. Dietrich Mateschitz a subliniat asta după căderea înțelegerii inițiale. Dar e mai probabil să fie Honda, ale cărei PU miniaturale s-au potrivit perfect pe conceptele aero mai neconvenționale ale lui Adrian Newey.
Încă sunt ape tulburi şi vor fi şi după 15 octombrie.
