Evaluarea competitorilor după prima parte a sezonului

Data publicarii:

13 curse s-au desfăşurat deja sub incidența noului regulament, au mai rămas 9. Cea mai rapidă maşină nu a trecut decât de 4 ori linia de sosire în postura de învingătoare, echipa campioană en-titre a fost ireproşabilă în ce priveşte fiabilitatea, iar ce campionul en-titre pare să fi renunțat la abordarea “ori la bal, ori la spital”. Evaluăm mai jos sintetic evoluția fiecărei echipe în parte.

Red Bull Racing: 9.25/10
O evoluție peste aşteptări, inclusiv aşteptările echipei, având similitudini cu realizările Benetton din anii 1994-1995. Execuție ireproşabilă, maximizare a oportunităților şi suficient noroc-aşa cum stă bine unei combinații de succes.

Pe plan tehnic, creația gestionată sub pana lui Adrian Newey a dovedit o eficiență aero inegalabilă, fiind mai “racy” ca rivala direct, F1-75. Surplusul de kilograme şi nivelul de downforce inferior monopostului Scuderiei au fost punctele nevralgice, iar dacă în privința masei s-au făcut progrese, în privința nivelului de apăsare utilizabil nu a putut tăia nimic din ecartul până la Ferrari.

După probleme inițiale de fiabilitate ce au dus la pierderea teoretică a 36p de către Verstappen, unitatea Honda a revenit la nivelul din 2021, dovedind din nou un nivel de uzură şi prin asta de scădere în performanță foarte scăzut (12CP pierduți după 5000km rulați).


Max Verstappen a fost per ansamblu cel mai convingător performer al sezonului în curs, dar fără vârfurile dovedite în 2021. Asta şi pentru că a avut de-a face cu un caracter subvirator al monopostului, o punte fața mai puțin solidă, dar una spate mult mai plantată. Începând cu Canada, modificările operate de ingineri au adus maşina pe terenul său. Campionul en-titre a înhățat orice şansă ivită, s-a dovedit maai bun în racetrim ca în regim de un sigur tur, a comis 2 erori notabile-dar totuşi a câştigat întrecerile în care a pierdut controlul (cu aportul direct al Ferrari).


Până în Azerbaidjan Perez a fost în coasta coechipierului ca viteză pură, caracteristicile inițiale ale RB18 pliindu-se mai bine pe stilul său. După vârful de la Monaco a mers oscilant, de câteva ori neconvingător, cu rezervorul plin dovedindu-se mai convingător ca în exercițiul calificărilor. Echipa a acționat brici cam de fiecare dată, operând cu claritate şi angajându-se în execuții agresive,riscante, dar judicioase.
Plusuri: echipă operațională impecabilă; un monopost cu o eficiență aero impresionanta excelent în racetrim; Max arată mai complet ca în trecut; fiabilitate ridicată după hopurile inițiale:
Minusuri: involuția lui Perez, RB18 nu are downforce-ul Ferrari şi nici nu e atât de uşor de setat; monopostul este încă cu 7kg peste limită.


Scuderia Ferrari: 8/10
Au mai existat sezoane în care Ferrari să fi realizat cel mai iute monopost per ansamblu, dar cu care să nu fructifice decât prea puțin ocazii. S-a petrecut asta în 1966, 1970, 1974, 1982…2018. Situația e oarecum diferită acum, cauzele eşecurilor fiind atât tehnice (Spania, Azerbaidjan), cât şi operaționale (Monaco, Silverstone, Hungaroring).

Pentru a reuşi în F1 ai nevoie de 3 lucruri: maşină, echipă, pilot. Ferrari are două dintre ele, în cazul calității echipei ce operează excelentul F1-75 existând un decalaj masiv între valoarea monopostului şi cea a echipei. Cel mai iute monopost al sezonului, propulsat de cel mai potent PU şi pilotat de probabil cel mai rapid pilot nu reprezintă o garanție a succesului dacă fiabilitatea este lamentabilă în unele cazuri, iar abordarea strategică a unor GP-uri este mai mult decât bizară.


Charles Leclerc a comis două erori notabile, dar cu un impact mult mai profund ca cele făcute de Max Verstappen. În rest, s-a dovedit în permanență mai iute ca Sainz jr, în privința performantelor pe un tur de calificare atingând nişte piscuri imposibil de escaladat pentru oricine altcineva de pe grilă. Ar fi putut să câştige cel puțin 5 curse în plus, de 4 ori nu a reuşit asta din motive independente de pilotajul său.

Dacă F1-75 ar fi fost operat de Red Bull sau Mercedes, atunci monegascul ar fi fost cam pe acelaşi nivel cu Max Verstappen în privința punctelor acumulate. Deocamdată pare că avem un Chris Amon împotriva unui Jackie Stewart în lupta pentru supremație şi nu e greu de ghicit cine e în pielea de nedorit a foarte înzestratului neo-zeelandez.


Carlos Sainz este pe un trend ascendent, chiar dacă o analiză serioasă demonstrează că în niciun moment nu a fost mai iute ca Leclerc în racetrim, cu excepția GP-ului canadian unde monegascul a rulat cun o setare de compromis al PU. Din punct de vedere al viziunii de ansamblu este printre cei mai buni din platoul actual, simțul său tactic aducând aminte de Niki Lauda.
Plusuri: cel mai rapid monopost, cu un nivel de downforce de neatins şi cu o eficiență aero mult îmbunătățită; cel mai puternic PU; cel mai rapid pilot;
Minusuri: fiabilitate modestă; calitate operațională uneori execrabilă.


Mercedes AMG Petronas: 8.25/10
Echipa campioană en-titre nu a gestionat deloc strălucit noile reguli aero, iar PU lor nu a făcut pasul înainte dorit, grevat şi de combustibilul E10 cu care Petronas a avut ceva bătăi de cap. Nicio altă echipă nu a marcat atât de des rezultate care exced nivelul real de performanță al monopostului. Chiar dacă fiabilitatea impecabilă a jucat un rol important aici, numeroasele podiumuri şi clasări în zona superioară a punctelor datorează enorm bâlbâielilor Ferrari (dar şi ale altora).

Monopostul W13-cu al său concept unic, a avut o eficiență aero submediocră la începutul stagiunii, lucrurile mai îmbunătățindu-se cu timpul, nivelul de downforce generat este sub Ferrari şi Red Bull, iar PU este o idee chiar sub cel Renault pe partea clasică, păstrând însă un ascendent pe partea electrică.

Problemele cu aducerea pneurilor în secvența de operare din calificări s-au dovedit cronice, doar la Hungaroring echipa reuşind asta în timp ce rivalii au dat-o bară. Că monopostul este mai convingător în racetrim, în special pe cele mai dure compoziții, este cert, dar diferența reală ca ritm real între F1-75/RB18 şi W13 a scăzut cu numai 0.2s/tur de la începutul anului, cifrându-se la aproximativ 0.5s în Ungaria.

Echipa speră că TD039/2022 să vină înb ajutorul său de la Spa, înjumătățind acest ecart. Calitatea operațională s-a păstrat la standarde foarte înalte, dar numeroasele “dezertări” către Red Bull (câteva şi spre Ferrari) au afectat armonia şi creativitatea departamentului tehnic.


Lewis Hamilton a încercat în primele GP-uri nişte set-up-uri experimentale ce i-au compromis şansele în unele sesiuni de califcări, dar în ultimele curse s-a dovedit în mod constant pilotul mai rapid al echipei, în special în racetrim unde a etalat şi un control superior al pneurilor. Iar de câte ori monopostul s-a aratat competitiv a fost spetuplul campion cel care a dat tonul.


Erau semne certe încă din 2020 că George Russell este o forță de care să se țină seama când va pune mâna pe un monopost rapid. Ajuns la echipa campioană a câştigat 5 dueluri pe pistă uscată în calificări contra mult mai titratului coechipier, a marcat primul pole din carieră şi s-a dovedit o nucă tare în defensivă (Spania, Ungaria). Doar că de aproape fiecare dată când i-a luat fața în cursă lui Hamilton, evoluția acestuia era afectată de varii probleme independente de pilotajul său.
Plusuri: fiabiliate fără egal; ritm de cursă solid şi cel mai bun management al pneurilor; cuplu de piloți excelent.
Minusuri: monopost capricios cu fereastră îngustă de set-up; plecarea unei întregi pleiade de ingineri la echipe rivale.


BWT Alpine F1 Racing Team: 8/10
Ideea unui monopost modular a fost strălucită, reducând substanțial costurile şi permițând aducerea unui evantai de upgrade-uri ce s-au potrivit de cele mai multe ori. Conceptul etalând o eficiență aero excepțională, pe acelaşi palier cu Red Bull a fost gândit şi în scopul de a compensa inferioritatea sistemului electric al PU.

Per ansamblu Alpine A522 s-a dovedit al patrulea monopost al sezonului de până acum ca performanță pură, diferența dintre performanța din calificări şi cea din cursă, foarte semnificativă la început, fiind în bună măsură acum ştearsă. Că politica în privința piloților, alocării resurselor etc nu atrage laude este o chestiune ce trebuie discutată separat.


Fernando Alonso, chiar dacă nu s-a ridicat la nivelul său din 2012(câți din epoca modernă se pot lăuda cu asta?) a fost performerul clar mai convingător al echipei, cu 2 vârfuri senzaționale în calificări (Australia şi Canada) şi aceeaşi incisivitate şi racecraft de modă veche, nelăsând nicio o piatră neîntoarsă în acest proces.


Esteban Ocon are în dreptul său mai multe puncte marcate ca Alonso, dar numai un neavizat complet ar putea afirma că francezul i-a fost superior spaniolului. A reuşit o cursă superbă în Austria, dar a fost oscilant de prea multe ori, norocul ajutându-l însă destul. Deficitul său în privinta ritmului de cursă raportat la Alonso este printre cele mai mari 4 de pe grilă.
Plusuri: progres major în privința motorului V6; Alonso rămâne acelaşi competitor magnific; conceptul modular inteligent.
Minusuri: slăbiciunile din virajele lente; fiabilitatea e problematică; Ocon nu arată că ar putea deveni un lider.


Mclaren Formula 1 Racing Team: 7.5/10
Echipa britanică era văzută printre candidații uzuali la podium în intersezon, apoi după ce monopostul nu a arătat că e afectat de porpoising în testele de la Barcelona, această opinie a fost întărită. S-a dovedit doar o himeră. Schimbările masiva operate la sistemul de frânare chiar înainte de debutul sezonului, eficiența aero ridicol de redusă inițial şi tracțiunea foarte modestă la temperaturi ridicate ale pistei au contat mult. Iar echipa a fost surprinsă să afle că PU lor german este în spatele celor Ferrari şi Honda (RBPT).

Ajustările, munca la set-up, pachetele aero livrate de-a lungul celor 13 GP-uri au ameliorat situația, existând week-end-uri în  care totul a fost maximizat (de Lando Norris). Paradoxal, cu toate că puntea față este slăbuță, monopostul aduce foarte rapid pneurile de aici în fereastra optimă, aşa cum am vazut cel mai recent la Hungaroring. Dar apoi apare şi reversul medaliei: graining major la temperaturi scăzute.


Ca performanță de ansamblu Lando Norris poate fi încadrat între cei mai buni 5 piloți ai sezonului, anihilând un pilot de calibrul lui Daniel Ricciardo într-o manieră cum nimeni nu a mai reuşit. Stilul său de frânare şi atacare a virajelor în care puntea față poate fi supusă dorințelor celui de la volan într-o manieră amintind de Alonso în anii Renault şi în 2014 a fost marele atu în duelul cu un coechipier care dacă nu îşi poate maximiza avantajul pe frânare, îşi pierde toată încrederea în sine.


Daniel Ricciardo a negociat extrem de avantajos contractul cu Mclaren, dar calitatea pilotajului său a fost din varii motive (majoritatea ținând de limitările monopostului) mult sub barem, aşa că înlocuirea sa cu Oscar Piastri nu mai pare o surpriză.
Plusuri: în week-end-urile în care totul e în ordine ține la respect pe toată lumea din eşalonul secund; Lando Norris pilotează mai mereu ireproşabil.
Minusuri: s-a pornit la drum cu un concept eronat; monopostul are oscilații mari în funcție de temperatura şi caracteristicile pistei; Daniel Ricciardo pare o umbră a pilotului etalon din 2016.


Alfa Romeo: 7.25/10
Cu cel mai uşor şi mai scurt monopost de pe grilă s-au obținut rezultate notabile în primele curse, iar ele ar fi putut fi chiar mai bune (Imola, dacă se usca nu doar linia ieală). Problemele de la start datorate unui ambreiaj problematic au costat numeroase poziții, abia recent Ferrari livrându-le un ambreiaj nou.

Constant în top 10 în primele curse, cu toate upgrade-urile aduse, drag-ul indus de ampatamentul prea scurt nu a putut fi contracarat, nici la partea de control al pneurilor în funcție de oscilațiile de temperatură nefiind vreun etalon. Numeroasele necazuri generate de unitatea propulsoare sunt şi ele responsabile de locul ocupat în clasament.


Valtteri Bottas a executat cu brio de cele mai multe ori sarcinile trasate, a fost un mentor bun pentru deburantul Zhou şi arată mai relaxat ca în anii Mercedes.
Zhou Guanyu a redus deficitul până la Bottas de la 0.8s la mai puțin de 0.3s, nu a arătat deloc ca un debutant de duzină, iar în condiții mixte chiar a strălucit la Imola în ziua de vineri.
Plusuri: cel mai uşor monopost; problemele de la start neutralizate; Bottas e un pilot de încredere.
Minusuri: fiabilitate precară; a pierdut lupta upgrade-urilor cu McLaren şi Alpine.


Haas F1 Team: 7/10
Americanii au neglijat complet sezonul 2021 pentru a pregăti corespunzător sezonul acesta. Iar dacă toate oportunitățile ar fi fost fructificate, atunci Haas s-ar fi bătut pentru locul 4 în clasament. Maşina are mai multe similarități cu Ferrari F1-75 (ceea ce nu e rău), în câteva sesiuni de calificări a fost una de linia a treia a grilei, dar calitatea operațională grevată şi de numărul foarte redus de angajați a făcut ca rareori să fie extras tot potențialul.


Kevin Magnussen a dovedit că e un pilot solid ce poate în unele cazuri să extragă suficient din monopost, chiar dacă nu e vreun etalon.
Mick Schumacher în schimb a produs pagube majore prin cele 2 accidente monumentale, iar recent a arătat şi ceva racecraft marcat de acea “răutate” caracteristică faimosului său tată.
Plusuri: monopost bine născut ce poate atinge piscuri notabile; PU etalon.
Minusuri: discrepanțe între ritmul din calificări şi cel din curse; Mick Schumacher trebuie să arate mai multe; dezvoltare foarte limitată.


Alpha Tauri: 6.5/10
De data asta nu au mai nimerit-o ca în 2021, politica de upgrade-uri nu a avut eficiență, maşina e capricioasă şi greu de setat. Niciunul dintre piloți nu a marcat puncte în ultimele 5 GP-uri, cu toate că în Franța a fost livrat un pachet amplu de upgrade-uri. Execuția deficitară a echipei a fost dublată de erorile frecvente ale celor de la volan, singurul atu fiind masa monopostului la limita celor 800kg.


Pierre Gasly nu mai este în acea armonie din 2020 şi 2021 cu monopostul italian ce prezintă un caracter ciudat, de cele mai multe ori prea subvirator. Forțând prea mult a comis greşeli (precum cele multiple din Austria).
Yuki Tsunoda a reuşit să-I ia fața lui Gasly de câteva ori, dar nu e clar cât e meritul său şi cât nimerirea acelui punct G al melanjului monopost-pneuri. Eroarea sa de la ieşirea de la boxe din GP-ul Canadei a fost ridicolă.
Plusuri: în condiții specifice maşina performează onorabil; Gasly e un pilot sigur; unul dintre cele mai uşoare monoposturi.
Minusuri: monopost de cele mai multe ori lent şi capricios în dezvoltare şi setare; erorile piloților.


Aston Martin F1 Team: 6.5/10
Monopostul ce a debutat în Bahrain a venit cu o soluție interesantă în zona T-tray, preluată de concurență, dar şi cu vreo 15kg în plus. Versiunea B ce a debutat în GP-ul Spaniei are o masă mult mai redusă, dar nivelul de performanță este departe de aşteptări. Investiția planificată pentru jumătate de decadă începe să îşi arate roadele, dar mai e mult până departe. Puncte au fost marcate constant în ultimele 10 curse, în general în racetrim AMR22 fiind un monopost de locurile 9-10 în racetrim, în timp ce în regim de calificări a fost per ansamblu mai rapidă doar ca Williams.


Sebastian Vettel a etalat din nou un pilotaj de calitate şi aptitudini de lider, dar infectarea cu Covid nu a ajutat. Totuşi a smuls un superb loc 8 la Imola, iar începând cu Barcelona a rulat de fiecare dată la potențial maxim.
Lance Stroll poate face cam orice îi trece oprin cap, locul fiindu-i asigurat la echipă în continuare. Înclinația spre erori multiple s-a vazut din plin în Azerbaidjan, Australia sau Monaco, la fel şi cronica dificultate de a intra într-o formă optimă încă de la începutul weekend-ului.
Plusuri: execuție operațională bună; Vettel rămâne un pilot superb de urmărit; capacitate de dezvoltare deloc neglijabilă;
Minusuri: monopost lent, în special în calificări; Stroll e pe o pantă descendentă.


Williams F1 Team: 5.5/10
A doua cea mai titrată echipă din istoria competiției a preluat iar lingura de lemn, având cel mai lent monopost şi probabil cel mai puțin înzestrat pilot (Latifi). Partea bună este că monopostul are un drag foarte redus şi un management al pneurilor surprinzător de bun (poate şi pentru că e nevoie de multe tururi pentru a le aduce în fereastra dorită). Iar pachetul major de upgrade-uri adus la Silverstone a funcționat rezonabil. Fără vârfurile notabile atinse de Albon însă acest sezon ar fi fost un dezastru complet.


Alexander Albon a devenit instant liderul echipei, evident şi datorită mediocrității lui Latifi. De 4 ori a pătruns în Q2 şi de 2 ori chiar a marcat puncte, doar seria de erori de la Monaco trăgându-l în jos. Una peste alta a fost unul dintre cei mai buni 10 performeri ai sezonului.
Nicholas Latifi are un deficit de 0.75s față de coechipier şi în ciuda contribuției substanțiale la bugetul echipei, are zilele numărate. Pentru că nu are nicio calitate notabilă ca pilot de F1.
Plusuri: Albon s-a dovedit un pariu câştigat; versiunea “B” a monopostului a adus o îmbunătățire de aproape 0.5s/tur
Minusuri: maşina este în continuare cea mai lentă; Latifi este pilotul cel mai slab de pe grilă.

Valentin Raducan
La un deceniu de la publicarea primului său articol de profil, Valentin s-a evidenţiat ca fiind cel mai fin analist al F1 şi probabil cel mai bine informat cȃnd vine vorba de istoria acestui sport şi a curselor de Grand Prix. Licenţiat în istorie şi drept, şi-a format astfel un stil analitic foarte plastic, cu rădăcini care coboară pȃnă la Sammy Davis Jr., Giovanni Canestrini, Rodney Walkerley, Denis Jenkinson şi de ce nu, al nostru Jenny Dumitrescu. Pentru el există patru vȃrste ale evoluţiei GP Racing-ului, fiecare exemplificată de etalonul acesteia în mȃnuirea volanului : Georges Boillot, Bernd Rosemeyer, Jim Clark, Michael Schumacher.

Share:

Aboneaza-te la newsletter

Populare

Citeste mai mult
Related

Felipe Drugovich propune o schimbare a regulamentului din Formula 2

Felipe Drugovich, campionul sezonului 2022 din Formula 2, nu...

Max Verstappen câștigă Marele Premiu al Italiei! Cursa a fost încheiată sub Safety Car

Max Verstappen a câștigat fără probleme Marele Premiu al...

Locul secund din Raliul Iașului menține echipajul Sebastian Barbu / Bogdan Iancu în lupta pentru titlu

După trei zile intense, Sebastian Barbu și Bogdan Iancu...

Marele Premiu al Olandei 2022. Câteva concluzii

1. Ar fi câştigat Verstappen indiferent de circumstanțe?2. Ar...

Max Verstappen a câștigat Marele Premiu al Țărilor de Jos. Mercedes, în fața Ferrari.

Max Verstappen a câștigat fără probleme Marele Premiu al...

Marele Premiu al Olandei 2022: analiză calificări. Nu e pentru cine se pregăteşte

“-Vreau o ajustare a flaps-ului! Două click-uri”. Acestea au...

Max Verstappen obține pole position-ul în Marele Premiu al Țărilor de Jos

Max Verstappen a fost cel mai rapid în calificările...