ANALIZA ECHIPELOR ÎN 2021 – McLaren Formula 1 Team: tranziţie spre un viitor glorios?

Data publicarii:

În 2021 am avut 10 echipe în lupta pentru un loc cât mai bun în clasamentul constructorilor din Formula 1. Este momentul să analizăm performanțele acestora în funcție de poziția ocupată la finalul sezonului trecut, iar McLaren Formula 1 Team s-a clasat pe poziția a 4-a cu 275 puncte.

Monopostul portocaliu, grevat în dezvoltare de anumite impedimente regulamentare, a fost al patrulea cel mai rapid al sezonului (la egalitate cu Alpha Tauri AT02 – medie identică 1’20”144s). Exact pe locul 4 la general a încheiat echipa în clasamentul constructorilor.

Asta cu toate că la un moment părea să repete performanţa din 2020, avȃnd un avantaj de 17,5 puncte în faţa Ferrari. Pistele de la final de an nu prea pliabile pe caracterul maşinii, penalizările pentru schimbări de PU şi lipsa chimiei dintre Daniel Ricciardo şi McLaren MCL35M,dar şi saltul facut de Ferrari începȃnd cu Sochi au inclinat balanţa către Maranello.

Anticipȃnd că trecerea la un PU Mercedes cu o arhitectură şi dimensiuni radical diferite de cel Renault îi va obliga să utilizeze cele 2 jetoane permise doar pentru acomodarea unităţii germane în şasiu, inginerii de la Woking şi-au luat măsuri de prevedere, debutȃnd un nas subţire la Mugello 2020 alături de suspensia  faţă aferentă.

Instalare unui PU cu compresor despărţit de turbină ce în plus venea şi cu un plenum cu dimensiuni neobişnuit de generoase a fost o provocare, dar asistenţa din partea Mercedes a fost ireproşabilă, iar avantajele au fost semnificative. Faţă de unitatea Renault cȃştigul a fost de pȃnă la 35 CP în maparea cea mai exotică, deşi McLaren a preferat o abordare cu un pas sub asta din motive de fiabilitate.

Fiind mai compact şi avȃnd nevoie de radiatoare mai mici a permis crearea unei capote mai înguste spre spate ce a venit cu cȃştiguri aero. Pe de altă parte conceptul cu compresor în faţa motorului şi turbina în spate a obligat tehnicienii să lungească puţin maşina. Ampatament mai lung înseamnă automat o suprafaţă a podelei mai mare-deci un plus de downforce. Dar şi o eficienţă aero mai bună, capitol la care McLaren stătea remarcabil de bine încă din 2020.  

Per ansamblu MCL35M a surclasat rivala SF21 în privinţa eficienţei aero, de drag-ul mai redus fiind responsabilă şi garda la sol spate mai mică, conceptul fiind unul medium rake. Pe de altă parte puntea faţă mai leneşă nu avea nicio şansă în duelul cu Ferrari pe circuite ce necesitau schimbări bruşte de direcţie sau cu succesiuni de viraje lente. Lucru valabil şi pe piste rear limited pe care gripul mecanic prevalează.

Oamenii lui James Key au mai aruncat în luptă un atuu care să facă monopostul şi mai redutabil pe liniile drepte: o aripă spate cu un mainplane mai îngust ca al concurenţei, dar un flaps de dimensiuni respectabile ce amplifica aportul DRS în momentul în care se deschidea cu minim 2-3km/h în funcţie de circuit.

De la Paul Ricard acestei aripi ingenioase i s-au ataşat nişte endplate-uri noi cu sloturi dispuse orizontal ce pot controla mai eficient fluxul de aer de pa marginile aripii. Prin asta se împăca şi capra şi varza, eficienţa aero fiind dublată de un mic pas în privinţa nivelului de downforce. Dar “găselniţa” ce a provocat cele mai multe dezbateri încă din Bahrain a fost o interpretare subtilă a regulamentului în ce priveşte strake-urile difuzorului.

În esenţă s-a speculat o scăpare a regulamentului, mărindu-se dimensiunile acelor elemente ”îngrăditoare” în zona de sub carcasa cutiei de viteze , prin asta rezultȃnd strake-uri ataşate de aceste elemente ce par dimensionate  mai generos ca în regulament, fără ca acesta să fie încălcat (practic strake-urile au lungimi permise, dar ansamblul fence-strake-uri este mai lung pȃnă la punctul de prindere).

Abordarea echipei a fost în cele mai multe cazuri una orientată spre ziua în care se acordă puncte, liderii ei fiind conştienţi de limitele monopostului în configuraţie de calificări pe anumite piste, de faptul că în anumite situaţii nu putea genera temperatură rapid în pneuri, iar o setare extremă care să permită operarea pneurilor de la începutul turului de forţă în fereastra optimă ar fi însemnat ruinarea şanselor în cursă datorită unei degradării severe.

Maximizȃnd atuul unui monopost ce controlează bine pneurile de pe ambele punţi cȃnd are rezervorul plin a răsturnat de mai multe ori situaţia în favoarea sa în lupta cu Ferrari după ce Scuderia prevala în calificări.

O victorie de deplin meritată la Monza şi 5 podiumuri jalonează un sezon poate chiar mai bun ca în previzunile echipei, un sezon de tranziţie spre perioada în care noul tunel va fi funcţional iar simulatorul (cel mai vechi din paddock, chiar dacă regulat updatat) va fi înlocuit cu unul nou.

Ajungem la piloţi. Lando Norris a prevalat în duelul intern, surpinzător pentru mulţi. Asta pentru că acest concept a fost croit pe stilul său ce prefer ceea ce în termini specifici se numeşte “overlapping”, abordare opusă celei a lui Daniel Ricciardo ce este adeptul unei frȃnări cȃt mai tȃrzii posibile. Cum MCL35M nu se împacă cu frȃnari extreme şi nici nu are o punte faţă pe placul australianului, “viezurele melifor” a fost eclipsat de mai tȃnărul britanic ce a devenit o nouă stea în ochii presei din Albion.

Pur statistic, per ansamblul lui 2021, în cazurile în care comparaţiile au fost posibile, Lando a fost de 14 ori mai iute  (Danny de doar 4 ori), ecartul mediu fiind de 0.215s sau 0.274%. Cu precizarea că după Spa pilotul de la antipozi a arătat o formă mai convingătoare şi unele vȃrfuri amintind de omul ce în două rȃnduri a fost ales cel mai bun pilot de F1 al sezonului (2014, 2016).

Cu instrumentele funcţionale din momentul actual McLaren nu are în mod normal şanse la vreun titlu în 2022, dar spre jumătatea decadei situaţia s-ar putea transforma inclusiv printr-un posibil parteneriat cu Audi.

Valentin Raducan
La un deceniu de la publicarea primului său articol de profil, Valentin s-a evidenţiat ca fiind cel mai fin analist al F1 şi probabil cel mai bine informat cȃnd vine vorba de istoria acestui sport şi a curselor de Grand Prix. Licenţiat în istorie şi drept, şi-a format astfel un stil analitic foarte plastic, cu rădăcini care coboară pȃnă la Sammy Davis Jr., Giovanni Canestrini, Rodney Walkerley, Denis Jenkinson şi de ce nu, al nostru Jenny Dumitrescu. Pentru el există patru vȃrste ale evoluţiei GP Racing-ului, fiecare exemplificată de etalonul acesteia în mȃnuirea volanului : Georges Boillot, Bernd Rosemeyer, Jim Clark, Michael Schumacher.

Share:

Aboneaza-te la newsletter

Populare

Citeste mai mult
Related

„La Barcelona începe cu adevărat sezonul!” La ce ne putem aştepta de la Marele Premiu al Spaniei?

Datorită complexităţii circuitului de la Montmelo, încă din a...

Mercedes ar putea renunța la conceptul extrem al sidepodurilor la Barcelona

Mercedes nu exclude varianta renunțării la conceptul sidepodurilor minimaliste,...

Formula 1: Crypto Miami Grand Prix. Review: Cum s-a înclinat balanţa în favoarea Red Bull

Pe noul circuit din Miami în mijlocul unei atmosfere...

Ultimul erou de acţiune. 40 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Gilles Villeneuve

Din păcate, după 8 mai 1982 despre Gilles Villeneuve...

Piloții avertizează că nu va fi o cursă reușită în Miami: „E pur și simplu teribil”

După primele antrenamente libere desfășurate pe circuitul din Miami,...

Charles Leclerc devine primul ambasador al EA SPORTS F1

Charles Leclerc, liderul clasamentului F1 înaintea cursei de la...

Războiul upgrade-urilor înainte de Grand Prix-ul de la Miami

Într-un sezon desfăşurat sub auspiciile celei mai radicale schimbări...

Porsche și Audi vor participa în Formula 1 din 2026

Herbert Diess, CEO-ul Grupului Volkswagen, a anunțat că mărcile...