Top 10: Cei mai buni piloţi de F1 ai sezonului 2021 (locurile 5 – 1)

Data publicarii:

A venit din nou acel moment. Momentul în care evaluăm performanţele celor mai valoroşi 10 competitori ai sezonului ce s-a încheiat într-o uriaşă controversă în Abu Dhabi. Pentru a fi mai clar precizăm ca şi în anii anteriori: în cadrul acestui top 10 uzual se ţine cont de calitatea pilotajului etalată strict în 2021, nu de valorea de ansamblu a respectivului pilot.

Criteriile sunt aceleaşi dintotdeauna, vȃrfurile luȃnd faţa constanţei, iar erorile atȃrnȃnd şi ele destul de greu în balanţă. Racecraft, viteză pură, ajustarea monopostului, consistenţa în pilotaj, simţul tactic, “ability to tiger” ar trebui să ne ofere un tablou precis al unui sezon nemuritor.

Diferenţierea s-a făcut uneori la un fir de păr, asta demonstrȃnd cȃt de redutabil e actualul pluton. Am mai spus-o, concentraţia de talente este enormă în ziua de azi, avȃnd corespondent doar în a doua jumătate a anilor ’60. Dar pȃnă la urmă nu a fost imposibil să cernem ceea s-ar putea numi “elita”: cei mai buni piloţi de F1 în 2021.

Am ajuns la cei care au intrat în partea superioară a clasamentului nostru.

5. Carlos Sainz

Nota: 8.4/10

Spaniolul s-a instalat la propriu la Maranello, a profitat de posibilitatea de a testa monopostul SF71H pentru a se familiariza cu echipa şi stilul de lucru, formȃnd o legătură strȃnsă cu Ricardo Adami încă dinainte de debutul sezonului. Maniera asta de a nu lăsa nicio piatră neîntoarsă, încercȃnd să-şi creeze un mic avantaj în orice departament le-a adus aminte celor mai vechi de Alain Prost.

Ferrari a avut în 2021 cea mai puternică pereche de piloţi de pe grilă, cea mai omogenă. Un fel de Senna şi Prost dacă vreţi, cu Sainz în rolul Profesorului. Nu se poate ridica la nivelul lui Leclerc în privinţa vitezei pe un tur în condiţii normale, dar asta nu e deloc ruşinos. Principalul motiv este că nu se poate descurca cu un spate atȃt de descărcat cum o poate face monegascul, are nevoie de un nivel de apăsare ceva mai generos pe spate care să-i dea încredere să tragă la maxim. Dar în astfel de configuraţie maşina este marginal mai lentă.

Dincolo de asta, Carlos Jr. are ştiinţa cursei în sȃnge, arta improvizaţiei o stăpȃneşte serios şi în condiţii de aderenţă  schimbătoare este unul dintre cei mai buni din ultimul deceniu. La Interlagos, înainte de startul cursei de sprint, verificȃnd atent asfaltul şi temperaturile în coborȃre a înţeles că Softul devine pretabil, l-a schimbat în ultimul moment, iar prin asta şi-a asigurat locul 3.

Managementul pneurilor a contat şi el aici, acesta fiind un departament în care îi ia faţa coechipierului (poate şi graţie setup-ului). Vȃrfurile sunt respectabile: Monaco, Sochi, Turcia, Interlagos şi Abu Dhabi mai mult decȃt compensează erorile de la Zandvoort din FP3 sau din calificările de la Hungaroring.

În acest moment al carierei, după ce a înfruntat coechipieri redutabili precum Verstappen, Ricciardo, Leclerc, spaniolul nu prea mai are puncte slabe. Alţii s-au descurcat ceva mai bine în 2021, dar prea puţine i se pot reproşa. Stofa de campion e acolo, dincolo de orice îndoială.

Foto: Scuderia Ferrari

 4. Lando Norris

Nota: 8.8/10

Nici chiar el nu se aştepta la o astfel de explozie, mai ales în faţa unui coechipier de talia lui Ricciardo. Unele semne existau: monopost evoluat şi dirijat şi mai spre stilul său de frȃnare, echipa încȃntată de modul de abordare şi gata să-i ofere tot sprijinul posibil. Plus PU Mercedes.

Lando din 2021 e un pilot clar mai matur, ceva mai rezervat uneori, cu o etică a muncii evoluată şi o abordare mai riguroasă, fără traiectoria sinuoasă urmată în 2019 şi 2020. A fost agonizant de aproape de prima victorie a carierei după un pilotaj ireproşabil la Sochi, absorbind lejer presiunea exercitată asupra sa de un urmăritor de 7 ori campion mondial, pȃnă cȃnd nesiguranţa echipei dar şi insistenţa sa de a continua cu aceleaşi pneuri au distrus o mare şansă.

Consistenţa în pilotaj mereu la nivelul maxim oferită de monopost a fost marele său atu în 2021, exploatȃnd cu mare acurateţe eficienţa aero excepţională a McLaren-ului şi modulȃnd întotdeauna frȃnarea pentru a extrage performanţe ce pentru Daniel Ricciardo s-au dovedit un vis îndepărtat (cel puţin pȃnă la pauza de vară). Numai aşa a fost posibil acel pole din Rusia, locul doi pe grilă în Austria, la mustaţă de un Verstappen, uimit şi el în week-end-ul de la Imola.

Tabloul nu ar fi complet fără a releva şi slăbiciunile sale. Poate cea mai vizibilă a fost cea privind inputurile oferite echipei în privinţa schimbărilor de comportament ale maşinii. Apoi vine şi o nesiguranţă manifestată în a doua parte a sezonului cȃnd pista nu se plia pe caracterul monopostului portocaliu şi trebuia să se descurce cu o subvirare supărătoare la intrarea în viraje.

Dar aceste minusuri sunt spulberate de modul superb în care a livrat în atȃtea ocazii mai mult decȃt se aştepta echipa. Prin maniera aceasta a la Niki Lauda era sa-i ia faţa lui Leclerc cu a sa maniera a la Gilles în acest top de final de sezon.

Foto: McLaren

3. Charles Leclerc

Nota: 9/10

Unul dintre membrii triadei de vȃrf actuale, există indicii că ar putea coborî în abisul performanţei pe un tur de calificare chiar mai adȃnc ca Hamilton sau Verstappen, chiar dacă e posibil să nu poată accesa atȃt de des acea zonă rarefiată în care în ultimele două decenii doar alţi doi sau trei piloţi au avut abilitatea să o facă.

Vȃrfurile sale sunt la fel de remarcabile, doar că nefiind în lumina reflectoarelor aţintite asupra disputei pentru titlu, nu au căpătat atȃta atenţie. Pole-ul fantastic de la Monaco i-ar fi putut aduce o primă victorie pe teren propriu, fiind cu o treaptă deasupra lui Sainz pe străzile Principatului.

Apoi pole-ul cu un set-up compromis din Baku a venit la fel de neaşteptat, dar modul în care a încercat să pareze tornada Hamilton/Mercedes la Silverstone, în ciuda unui motor suferind a fost poate punctul culminant al sezonului. Acolo în UK a terminat totuşi la aproape 10 secunde în faţa celui de-al doilea Mercedes ce avea un avantaj de peste jumătate de secundă.

Austin a fost în opinia sa performanţa ireproşabilă din reportoriul său, dar ce putem spune de încercarea de a prevala la Istanbul fără să mai oprească pentru pneuri? O disperare s-a simţit din cȃnd în cȃnd în abordarea sa, iar asta i-a fisurat uneori armura, precum a fost cazul cu atȃt de durerosul accident de la Monaco sau încercările de a rula cu  sensibilele Pirelli ca şi cum ar fi nişte indestructibile Bridgestone din era de aur a Scuderiei.

Per ansamblu nu se ridică la nivelul coechipierului în privinţa controlului pneurilor şi mai are şi acel sȃnge clocotitor al lui Nuvolari şi Villeneuve, iar asta vine uneori şi cu minusuri. Nivelul de supravirare pe care îl poate suporta este nebunesc pe de altă parte, iar cu un monopost ce nu mai trebuie să facă compromisuri în privinţa balansului în anii ce vor urma poate să-şi înscrie numele în rȃndul celor mai remarcabili campioni ai Scuderiei, alaturi de Ascari şi Schumacher.

Foto: Scuderia Ferrari

2. Lewis Hamilton

Nota: 9.7/10

“Mai mult ca în orice alt sezon, acum aş fi împărţit trofeul oferit campionului în două, pentru că ambii au meritat la fel de mult”, concluziona Fernando Alonso.

Lewis Hamilton a pilotat la cele mai înalte standarde în 2021, dar a comis mai multe erori ca în anii anteriori, exact asta trăgȃndu-l în jos şi suflȃndu-i prima poziţie. Imola este cea mai vizibilă dintre greşeli, dar şi la restartul de la Baku s-a încurcat în comenzi, iar în unele curse a fost prea potolit, aproape neconvingător, asta ţinȃnd cont de nivelul de performanţă al monopostului său şi de situaţia din clasamentul general, Turcia e cel mai bun exemplu.

Dar ce pilot fabulos rămȃne!…

Cu tot atȃtea faţete ale exprimării ca şi Jackie Stewart vastitatea talentului său nu este  egalată azi de nimeni. De aici şi abordarea multidimensională atȃt în duelurile roată la roată cȃt şi în ce priveşte o cursă în ansamblul ei, siguranţa etalată de atȃtea ori fiind susţinută atȃt de încrederea în sine cȃt şi de acurateţea în pilotaj. Acestea din urmă sunt făcute posibile de un simţ al limitei puţin obişnuit ce îi permite să întindă coarda pȃnă în momentul cȃnd echilibrul fragil dintre sublim şi ridicol tinde să se sfărȃme.

Pȃnă la Silverstone a trebuit să păşească mai cu teamă spre această zonă rarerfiată, din momentul introducerii puternicului upgrade din UK i-a fost mai uşor să se exprime în voie, iar cȃnd o regȃndire fundamentală a set-up-ului la Interlagos a adus comportamentul monopostului exact în terenul său de joacă nu a mai avut superiori în regim de cursă, etalȃnd siguranţa alarmant de lejeră a lui Clark în raport cu toată lumea în racetrim.

Lewis Hamilton a mai accesat un astfel de nivel destul de frecvent şi în anii trecuţi, dar niciodată nu a fost obligat să o facă atȃt de des. Vȃrfurile sale în zilele de duminică nu au fost depăşite de niciun alt adversar, unele purtȃnd instantaneu pecetea legendei. Interlagos vine aproape pe acelaşi palier cu Monza 1967 sşi Nurburgring 1957 în timp ce cu victoriile de la Portimao şi Barcelona intră pe tărȃmul lui Lauda, Prost şi Schumacher.

E îndoielnic că rivalul său la titlu a etalat un arsenal atȃt de vast adaptat în funcţie de condiţiile zilei respective. A coborȃt însă uneori chiar mai adȃnc în acea zonă plăcută lui Senna şi a călcat strȃmb de mai puţine ori. De aceea pilotul cel mai titrat din istorie trebuie să se mulţumească de data asta cu locul secund. Asta nu înseamnă că pilotajul său a fost mai puţin strălucitor ca în trecut, ci doar că instrumentele avute la îndemȃnă au fost mai dificil de utilizat la maximum în faţa unui adversar cu care de cele mai multe ori era imposibil de luptat într-un mod comun acceptat.

“Caracciola spune că este cel mai bun, Nuvolari ştie că este cel mai bun”, spunea Ferdinand Porsche în 1935. Lewis este azi în postura lui Nuvolari, dar Max Verstappen nu pare a avea înclinaţie spre Caracciola ci spre un nume şi mai mare…

Foto: Mercedes AMG F1

1. Max Verstappen

Nota: 9.75/10

Abordarea sa fără compromis nu s-a schimbat cu vreun milimetru, totuşi supremaţia i-a adus-o acea abilitate fantastică de  a coborî în abisul performanţei pure atȃt de adȃnc încȃt uneori vȃrfurile sale au părut din altă lume. Niciunul nu a impresionat mai mult ca acel tur de calificare terminat nefericit de la Jeddah ce ar fi trebuit să figureze alături de cel al lui Villeneuve de la Monaco 1981, Hamilton la Singapore 2018 sau Ascari la Pedralbes 1954.

Arsenalul său este mai “concentrat” ca al lui Hamilton, nu este la fel de întins, dar îi permite să sape mai adȃnc pȃnă la un nivel ce l-ar fi înspăimȃntat şi pe Ayrton Senna. La asta se adaugă lipsa de erori în exprimare ce a părut ireală avȃnd în vedere intensitatea competiţională a acestui sezon 2021 legendar.

“Softul” său mental nu îi permite să cedeze în niciun fel de ipostază, să facă pasul înapoi într-un duel cu gȃndul la revanşa ulterioară nu există în bagajul său, aşa cum nu a existat nici la Moll, Senna şi Schumacher. Din acest punct de vedere s-a transformat în ceea ce britanici numesc un pilot “unraceable” şi nu în sensul bun al cuvȃntului.

Pur şi simplu o încleştare cu el nu va duce la nimic bun, finalul pentru una dintre părţi fiind unul nefericit. Nu ştie să piardă, nu poate accepta că într-un anume moment cineva poate fi mai rapid ca el sau măcar poate avea un monopost mai bun ce ar trebui să îi faciliteze succesul. Atitudinea asta războinică de a nu lua prizonieri în niciun fel de ipostază a fost principalul său atu în opinia altor piloţi, dar uneori şi călcȃiul lui Ahile.

Avantajele au prevalat însă în faţa dezavantajelor şi sunt indicii certe că nu va schimba nimic în viitorul recent. Racecraft-ul etalat nu este aşa polivalent în unele puncte precum al rivalului, dar “perpendiculara este mai scurtă ca oblica” obişnuia să spună Napoleon.

Poate suporta orice nivel al presiunii, nu se implică în războaie în afara pistelor, aproape că nu ştie să facă nimic în afară de a pilota. Născut pentru a fi pilot, crescut pentru a fi pilot, nu îl pasionează nimic în afara manevrării unui monopost de F1 mai iute ca oricine altcineva. Psihicul mai puţin complicat i-a uşurat sarcina de a plonja atȃt de profund în abisul performanţei încȃt de multe ori a dus Red Bull-ul în zone ce în mod normal nu ar fi avut acces.

Monopostul acesta este croit oarecum pe calapodul său, faptul că poate suporta o instabilitate a spatelui pȃnă la un nivel ce ar fi făcut invidioşi unii dintre cei mai mari exponenţi ai pilotajului pur din istorie oferind şansa inginerilor de a concepe un set-up care să poată extrage totul din potenţialul celei mai noi creaţii marca Newey.

Per ansamblu a fost marginal superior lui Lewis Hamilton dacă ne raportăm la modul în care au performat cei doi de-a lungul întregului sezon. Asta nu înseamnă însă că este mai bun ca britanicul la modul absolut.  

Totuşi, sunt arii în care mai poate progresa, iar asta este îngrijorător pentru rivali. Cȃnd Ferdinand Porsche făcea acele comparaţii în 1935 avea o rezervă ce ţinea de marja de progres a noii descoperiri Auto Union în materie de pilotaj ce chiar în anul următor va eclipsa cele două etaloane menţionate de el. Dacă Max Verstappen se va apropia de acel nivel în 2022 sau în anii ce vor urma, atunci va ocupa o poziţie singulară în vȃrful piramidei.

Foto: Red Bull Content Pool
Valentin Raducan
La un deceniu de la publicarea primului său articol de profil, Valentin s-a evidenţiat ca fiind cel mai fin analist al F1 şi probabil cel mai bine informat cȃnd vine vorba de istoria acestui sport şi a curselor de Grand Prix. Licenţiat în istorie şi drept, şi-a format astfel un stil analitic foarte plastic, cu rădăcini care coboară pȃnă la Sammy Davis Jr., Giovanni Canestrini, Rodney Walkerley, Denis Jenkinson şi de ce nu, al nostru Jenny Dumitrescu. Pentru el există patru vȃrste ale evoluţiei GP Racing-ului, fiecare exemplificată de etalonul acesteia în mȃnuirea volanului : Georges Boillot, Bernd Rosemeyer, Jim Clark, Michael Schumacher.

Share:

Aboneaza-te la newsletter

Populare

Citeste mai mult
Related

„La Barcelona începe cu adevărat sezonul!” La ce ne putem aştepta de la Marele Premiu al Spaniei?

Datorită complexităţii circuitului de la Montmelo, încă din a...

Mercedes ar putea renunța la conceptul extrem al sidepodurilor la Barcelona

Mercedes nu exclude varianta renunțării la conceptul sidepodurilor minimaliste,...

Formula 1: Crypto Miami Grand Prix. Review: Cum s-a înclinat balanţa în favoarea Red Bull

Pe noul circuit din Miami în mijlocul unei atmosfere...

Ultimul erou de acţiune. 40 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Gilles Villeneuve

Din păcate, după 8 mai 1982 despre Gilles Villeneuve...

Piloții avertizează că nu va fi o cursă reușită în Miami: „E pur și simplu teribil”

După primele antrenamente libere desfășurate pe circuitul din Miami,...

Charles Leclerc devine primul ambasador al EA SPORTS F1

Charles Leclerc, liderul clasamentului F1 înaintea cursei de la...

Războiul upgrade-urilor înainte de Grand Prix-ul de la Miami

Într-un sezon desfăşurat sub auspiciile celei mai radicale schimbări...

Porsche și Audi vor participa în Formula 1 din 2026

Herbert Diess, CEO-ul Grupului Volkswagen, a anunțat că mărcile...