În 2021 am avut 10 echipe în lupta pentru un loc cât mai bun în clasamentul constructorilor din Formula 1. Este momentul să analizăm performanțele acestora în funcție de poziția ocupată la finalul sezonului trecut, iar Haas F1 Team s-a clasat pe poziția a 10-a, fără să adune niciun punct.
Nu e niciun dubiu, cum nu a fost nici în 2020: Haas a avut de departe cea mai lentă maşină. Asta pentru că pur şi simplu au adaptat modelul 2020 la regulamentul 2021, practic decupȃnd porţiunile din podea indicate şi înlăturȃnd sau micşorȃnd celelalte elemente aero (deflectoarele de pe conductele de frȃnă spate, strake-uri difuzor).
Cei peste 100 de oameni sosiţi de la Ferrari, împreună cu Simone Resta la începutul anului, s-au concentrat exclusiv pe munca la monopostul 2022, VF-21 fiind unica creaţie de pe grilă ce nu a primit niciun update tot sezonul. Dacă adăugăm în balanţă faptul că VF- 20 a fost incomplete dezvoltat (s-a ajuns la 70% din ceea ce s-a dorit), înţelegem mai bine de ce maşina americană a fost fără speranţă.
PU Ferrari a fost unicul plus relativ la 2020, dar echipa americană (ca şi Alfa) a hotărȃt să nu monteze pe final versiunea upgradată (unitate de control electronic nouă) pentru că ar fi implicat costuri prea mari datorită modificărilor ce s-ar fi impus sub capotă).Dacă ar fi făcut-o, Mick Schumacher şi Nikita Mazepin ar fi avut un plus de 15 CP la dispoziţie şi o livrare de mai lungă durată a celor 163CP “electrici”.
Este interesant că ecartul pȃnă la vȃrful grilei s-a redus spre finalul anului, cu vȃrfuri pe două piste complet diferite-Qatar şi Jeddah, semn că munca la set-up şi înţelegerea modului în care monopostul şi pneurile interacţionează au dat rezultate. Atȃt Gunther Steiner, cȃt şi Mick Schumacher au subliniat că performanţa era acolo de la început, dar a fost nevoie de o regȃndire parţială a setărilor, inputurile lui Resta şi maniera de abordarea a tȃnărului Schumacher (încercȃnd să o emuleze pe cea a tatălui său) avȃnd rolul lor.
2021 a fost un an sabatic pentru Haas F1 Team
Pe de altă parte să porneşti la drum cu doi piloţi debutanţi, dintre care unul conflictual şi pilotȃnd modest mai de fiecare dată, Mazepin, nu ajută foarte mult
Johnny Herbert îşi amintea acum ceva timp cum se comportau unii piloţi plătitori la începutul anilor ’90: “Pilotau prost, plăteau cam prost, dar aveau gura mare şi se plȃngeau de fiecare dată primii.” Mazepin Sr. plăteşte totuşi bine, în rest fiul se regăseşte în ceea ce povestea Herbert.
“2021 a fost un an sabatic pentru noi”, sublinia Simone Resta, în sensul că nu au existat niciun fel de aşteptări, pur şi simplu echipa s-a antrenat pentru 2022 cȃnd speră că se vor bate constant la puncte.
Un tipar s-a putut observa în evoluţia maşinilor americane: pe pistele front limited, o dată ce set-up-ul a fost optimizat, acestea s-au comportat decent (vezi Qatar). Pentru că astfel de circuite maschează deficitul de downforce pe spate pierdut ca urmare a modificărilor de regulament. VF-21 a fost monopostul care a pierdut cel mai mare procent aici, doar Aston Martin venind aproape de ei.
Puntea faţă în schimb s-a dovedit onestă, aproximativ 25% din nivelul total de apăsare fiind livrat de aceasta. Doar ceva mai puţin de aripa spate, în timp ce combinaţiei podea-difuzor i-a revenit un procent ce se apropie de 55%. La Red Bull spre exemplu, procentul livrat de podea-difuzor a fost de 60%. Raportat la Mercedes, deficitul de viteză pură a fost de peste 3%, dar şi raportat la Williams a fost de peste 1%. (peste 0.8s/tur).
Piloţii nu s-au remarcat prin ceva special şi ar fi fost greu pentru aproape oricine să facă valuri la volanul Haas-ului 2021. Mick Schumacher nu a fost învins niciodată de Nikita Mazepin în calificări într-un duel direct. Rusul s-a poziţionat de 2 ori în faţa germanului: la Baku cȃnd Schumacher jr a comis o eroare şi la Hungaroring cȃnd fiul lui Michael nu a putut concura datorită şasiului avariat.
La niciunul nu au putut fi observate acele semne ale măreţiei-evidente la Senna la Toleman sau Schumacher Snr. la Jordan, Mazepin rulȃnd ceva mai consistent după înlocuirea şasiului. La Mick au putut fi însă apreciate acele calităţi de suport ce nu iau de obicei ochiul publicului.
“Poate absorbi toate informaţiile ce i se transmit, e foarte bun la procesarea lor, o face rapid“, explică Garry Gannon, inginerul de cursă al pilotului german. “Evident, mai apar şi situaţii neprevăzute, dar dacă îl pregătim pe Mick pentru un anumit scenariu şi îi stabilim o ţintă, o va atinge…Avem o bogată experienţă cu foştii noştri piloţi, Romain, Kevin şi ceilalţi, dar cu Mick e mai uşor. Are o viziune foarte clară asupra potenţialului său, asupra a ce poate şi ce nu poate face…”.
Ce va urma în 2022?
Echipa speră să termine cât mai frecvent în zona punctelor.
