Peugeot a realizat cȃteva maşini remarcabile de-a lungul timpului. De la legendarul L76-avȃnd sub capotă cel mai influent motor din istoria curselor la remarcabil de rapidul 905. Acest din urmă este “vinovat” de două victorii consecutive în cursa de 24 de ore de la Le Mans. Totul se petrecea sub bagheta unui miniatural team-manager ce ulterior a fost comparat cu Napoleon datorită artei sale de a conduce oameni. Jean Todt a cerut răgaz lui Luca di Montezemolo în 1993 pȃnă la finele lui iunie, pentru a-şi încheia socotelile cu cea mai faimoasă cursă de anduranţă din lume. Apoi a accesptat oferta de a conduce Scuderia şi a crea acolo o echipă care să readucă în memorie vremurile lui Ascari sau Lauda. Dar a impus nişte condiţii pe care Montezemolo (unul din artizanii renaşterii din 1974-1977 alături de Forghieri şi Lauda) le-a acceptat.
La peste 28 de ani distanţă de la acel moment hotărȃtor din istoria Ferrari şi F1 se pare că e pregătită o a doua descălecare a celui mai de succes conducător al Scuderiei. Şi din nou Le Mans e în centrul atenţiei. Pentru ca de acolo a pornit totul.
Giorgio Teruzzi, unul dintre jurnaliştii italieni cei mai pătrunzători şi unul care nu se întrece în zvonistică fără probe, a publicat pe 7 decembrie un articol în Corrierre della Sera despre posibilitatea ca Jean Todt să se întoarcă din 2022 în sȃnul echipei alături de care s-a simţit cel mai bine. Vom prezenta întȃi ce a scris Teruzzi (autotul unei biografii remarcabile a lui Achille Varzi printre altele), apoi vom complete cu informaţiile colectate ulterior, unele chiar de la mentorul lui Giorgio Teruzzi, decanul jurnaliştilor italieni de motorsport Gianni Cancellieri.
John Elkann, preşedinte al Fiat, dar şi al Ferrari a fost invitat de onoare la Cursa de 24h de la Le Mans desfăşurată în august, avȃnd plăcerea de a flutura steagul. Acolo a fost prezent şi Jean Todt evident, în calitate de preşedinte al FIA. Cu această ocazie s-au făcut primele tatonări în privinţa revenirii francezului la Ferrari după expirarea mandatului său în fruntea FIA la 17 decembrie 2021. Ulterior au existat mai multe discuţii între cei doi pe aceeaşi temă stabilindu-se liniile unei foarte posibile colaborări. De data asta Todt nu va mai ateriza în postura de director al Gestione Sportiva, ci într-un post special creat, un soi de Consultant Special, avȃnd multe similitudini (dar şi deosebiri notabile) cu ce făcea Niki Lauda la Mercedes. În esenţă, actualul preşedinte FIA ar trebui să se ocupe de chestiunile politice şi sportive, preluȃnd o parte din atribuţiile lui Elkann (dar şi ale lui Laurent Mekies-completarea noastră). Această ipoteză circulă de ceva timp printre oamenii din anturajul lui Todt în cadrul FIA. S-ar părea că francezul va pleca din fruntea Federaţiei într-un moment destul de tensionat datorită criticilor la care este supus Michael Masi, susţinut de el să ocupe postul lui Charlie Whiting după moartea acestuia în 2019. Se pare că soarta lui Masi va fi decisă după alegerile pentru şefia FIA. Todt, ce s-a arătat oarecum distant de problemle cronice ale F1 în ultimul timp, preferȃnd să se concentreze pe partea de îmbunătăţire a siguranţei rutiere, ar fi mărturisit apropiaţilor că îşi doreşte să-şi încheie cariera în motorport la Maranello, locul cel mai drag lui. Acestea sunt informaţiile din articolul lui Giorgio Teruzzi.
Ce am reuşit să mai aflăm după publicarea articolului din Corrierre della Sera.
Iniţiativa în discuţiile Elkann-Todt a aparţinut francezului ce a aruncat nada pentru a testa terenul, autopropunȃndu-se voalat mi-a transmis maestrul Cancellieri ce mi-a făcut onoarea de semna prefaţa unui volum dedicat curselor din era de aur a motorsportului romȃnesc (1936-1949).
Relaţia foarte apropiată pe care Jean Todt o are cu cel puţin trei personaje cheie este hotărȃtoare. Aceste personaje sunt Graham Stoker-FIA Deputy President for Sport şi candidat la şefia FIA, un om format de Todt pe care Stoker îl vede ca un veritabil mentor. Al doilea este Stefano Domenicalli, actualul şef al F1, format sub bagheta sa la Ferrari, apoi preluȃnd funcţia lăsată liberă de francez. Domenicalli a avut la rȃndul său discuţii cu Elkann înainte de a accepta funcţia din fruntea F1, dorind să revină la Ferrari ori în funcţia de CEO, ori în cea de manager al Gestione Sportiva. Preşedintele Ferrari nu a acceptat condiţiile italianului. Ultimul: Ross Brawn, unul dintre stȃlpii renaşterii Ferrari din perioada 1996-2006, actual director general al F1-partea legată strict de motorsport.
Am menţionat mai sus pe ce post ar veni Todt. Acum să completăm: din poziţia respectivă francezul va reprezenta Scuderia la toate întȃlnirile dintre FIA şi constructori, dar şi la negocierile dintre echipe şi ar putea avea un rol decisiv în angajarea unor anumiţi ooameni, de la piloţi la ingineri. Nu se va amesteca peste ce face Mattia Binotto, dar va prelua marginal din atribuţiile lui Laurent Mekies şi cam toate atribuţiile lui John Elkann. Se pare că postul său va acoperi şi participarea cu echipă de uzina în WEC din 2023. CEO-ul Ferrari, Benedetto Vigna, nu este interesat de motorsport şi nici nu are pregătire în domeniu, implicarea sa limitȃndu-se la maşinile de stradă , dezvoltarea brand-ului prin creşterea potenţialului tehnologic. Todt a cerut aceleaşi condiţii din 1993: fără amestec din partea consiliului de conducere Fiat sau Ferrari în treburile echipei de curse (exact asta a fost şi condiţia lui Enzo cȃnd a vȃndut 50% lui Giovanni Agnelli 1969).
O simplă analiză indică fără dubii că francezul este cea mai indicată persoana pentru a îndeplini această funcţie, de la funcţia ocupată timp de 12 ani, la relaţiile construite şi pȃnă la abilitatea demonstrată în alegerea omaneilor cei mai potriviţi pentru funcţiile date şi modul armonios în care a colaborat cu aceştia şi i-a supravegheat pentru a interacţiona ca la carte.
Rămȃne doar ca ambiţiosul John Elkann să accepte să facă pasul înapoi cerut. Luca din Montezemolo a făcut asta în 1993 şi Ferrari a pus în vitrina de la Maranello 8 cupe ale constructorilor şi 6 trofee ale piloţilor.
