“Am luat preventiv câte un pistol la noi de teama lupilor, va relata debutantul de atunci Enzo Ferrari. Dar condițiile groaznice se pare că au speriat și lupii, depășind ca nivel de pericol orice altă cursă dinainte sau după”.
Într-o Europă îndurând sechelele războiului încheiat cu un an în urmă aceasta a fost singura mare întrecere a anului 1919, primul pas spre revenirea la gloria automobilistică de odinioară ce acum era pusă în umbră de evenimentele de pe tărâm american. Astfel că organizatorii au avut parte de o listă de start stelară, 25 de nume figurând inițial, pentru ca numai 21 să fie prezente pe 23 noiembrie la startul dat pe un viscol cumplit la Cerda. Ieșea în evidență în special Ballot-ul lui Rene Thomas cu care francezul se dovedise cel mai iute la Indy500, cu al său motor de 4.9l conceput de Ernest Henry preluând inovațiile prezente pe Peugeot-urile, în acel moment cea mai rapidă mașină de curse din lume. Fiat era prezentă prin Antonio Ascari și contele Giulio Masetti ambii la volanul unor mașini de GP din 1914 modificate. Pentru Alfa Romeo concura, printre alții, simpaticul Giuseppe Campari, Ugo Sivocci și un necunoscut pe nume Enzo Ferrrari erau la comenzile a două CMN motorizate de Isotta Fraschini. Diatto, Lancia, Itala, chiar și un Nazzaro completau tabloul. Aah, și două Peugeot-uri L25 cam învechite cu al lor motor de 3.5l și doar 80CP. Unul condus de Remy Reville, celălalt de un anume Andre Boillot.Traseul remodelat măsura acum 108km, trebuind parcurs de 4 ori.
La ora 7 dimineața Enzo Ferrari deschide balul, fără ochelarii de protecție, dar purtând o mască de zăpadă. Antonio Ascari îl urmează rulând furios încă de la primii metri. Rene Thomas, conștient de avantajul tehnic pe care îl posedă pleacă mai prudent, pentru ca după primii kilometri să tragă aproape de potențialul maxim al mașinii sale. Etalând aceeași încredere în sine ca și fratele Georges, dar fără aerul de superioritate manifestat ostentativ de acesta, Andre Boillot pornește vijelios , necruțându-se deloc nici pe el și nici pe macanicul său. Amalgamul de zăpadă, gheață și noroi făcut și mai primejdios de rafalele de vânt ce spulberau zăpada a produs încă de la început victime. Printre ghinioniștii primei parcurgeri a turului gigant de peste 100km este și Ascari. Stilul său lipist de compromis l-a făcut să subestimeze nivelul precar de aderență al șoselei șerpuitoare, astfel că s-a trezit blocat într-o ravenă. Înfofolit cu ce a avut la dispoziție a fost găsit de echipajele de siguranță abia spre finalul întrecerii. Alte patru nume i se alătură pe lista abandonurilor din prima buclă.
Primii 108km parcurși și o mare surpriză se întrezărea la orizont. Andre Boilllot acoperise primul tur într-un timp record-1h54m36s și se instalase la conducerea ostilităților. Rene Thomas, cu tot avantajul oferit de mașina sa de GP(motor cu 50% mai puternic decât al Peugeot-ului, ținută de drum incomparabil mai bună) acuza déjà un ecart de 4minute, al treilea în clasament(la 7 minute de lider) fiind Domenico Gamboni (pe un Diatto).
Turul secund. Numai 16 competitori au mai rămas, doar unul pilotează ca un posedat, pășind pe muchia fină dintre dezastru și triumf. Iar norocul este și el de partea sa. Depășind limitele înguste ale aderenței , Peugetot-ul cu nr.21 lovește un val de pământ, este proiectat în aer, efectuează o răsucire de toată frumusețea, apoi aterizează pe două roți, un maldăr de pietroaie de pe margine salvându-l în ultimul moment de la un plonjon în prăpastie. L-a mai temperat acest incident? Nicidecum. Mașina odată repusă pe roți, tânărul Boillot reia recitalul său nebunesc continuând duelul de la distanță cu Rene Thomas. Omul din Ballot trage la maxim în tururile 2 și 3 pentru ca la intrarea în ultimul să oprească pentru realimentare. Istovit, dar convins că nu se poate să nu fi preluat șefia, destupă o sticlă de vin pe care o savurează cu lăcomie. Când Ernest Ballot vine și îi transmite că Boillot este acum la 7 minute în fața sa, consternarea apare pe chipul său încercat. Şi totuși juniorul Boillot părăsise traseul de nu mai puțin de 5 ori în primele trei tururi! Cum era posibil? “Nu cumva e Georges la volan?” încearcă el o explicație fantastică.
Cu 9 ani mai devreme, tot aici, Georges Boillot, la doar un an de la debutul în cursele auto uimise suflarea automobilistică zdrobind orice împotrivire pentru a se impune cu o oră avans , deși concurase la clasa inferioară, voiturette, într-un monocilindru Peugeot. Acum , fratele său intră în ultimul tur la adăpostul a peste 7 minute, oprește la standul Peugeot, dar nu realimentează. Mecanicul ia o canistră uriașă pe care o așează între el și pilot. Apoi demarează în trombă. La scurt timp, mecanicul desface bușonul rezervorului, scoate o pâlnie și alimentează din mers. E clar, bravura și abilitatea celui de la volan erau identic susținute de calitățile excelentului său însoțitor.
Încrâncenat și euforic(de la vin poate?), Rene Thomas încearcă tot ce e omenește posibil la ultima învârteală, dar rezultatul e dezastruos: pierde controlul Ballot-ului, iese în décor și abandonează cu avarii terminale la puntea spate. Scăpat astfel de cel mai apropiat rival(dacă îl putem numi astfel), Andre Boillot se găsea acum la 30 minute în față. Ritmul nu îl slăbește deloc, pentru că nu are cine să îl informeze despre abandonul lui Thomas. Enzo Ferrari încheia și el prematur prima cursă din carieră țintuit pe drum de noroaie inițial și apoi de niște carabinieri prea zeloși . Doar 8 mașini trec de furcile caudine ale întrecerii siciliene de până atunci și se înscriu în ultimul tur.
Cum acest tur a fost și cel mai puțin dramatic, era nevoie de un final ieșit din tiparele comune pentru a jalona cea mai nebună Targa dintre toate. Puțin înainte de sosire mai multe grupuri de spectatori au invadat pista în dreptul liniei de sosire pentru a aclama cât mai de aproape învingătorul. Andre Boillot atacă ultimul viraj de parcă de asta atârna soarta sa. La ieșire este surprins de hoardele de oameni incitați de alcoolul cu care încercaseră să se încălzească. Pentru a evita o catastrofă sare pe frâne fără milă, dar suprafața alunecoasă face ca spatele mașinii să plece într-un derapaj imposibil de controlat. Peugeot-ul efectuează mai multe răsuciri și se oprește în tribună. O mână de spectatori sare să îl ajute pentru a scoate mașina de acolo, dar Charles Faroux intervine și le transmite că este interzis de regulament să procedeze așa. Cu ultimele puteri pilotul și mecanicul reușesc să scoată mașina și să o repună pe roți pe traseu, dar era acum cu spatele la linia de sosire. Cum nu erau decât 20m până acolo, Boillot parcurge în marșarier scurta distanță, pentru a nu mai pierde timp. Misiune îndeplinită? Nu chiar…Noroc cu Ernest Ballot și fairplay-ul extraordinar al acestuia. Aflat în apropierea liniei de sosire, acesta își face loc până lângă Peugeot-ul ce tocmai trecuse linia cu roțile spate. Foarte succinct îi explică lui Andre că regulamentul nu permite trecerea liniei de sosire în marșarier, nici măcar parcurgerea unei distanțe foarte scurte neputându-se face cu spatele. Deși părea epuizat, pilotul accelerează până la punctul în care ieșise în décor, întoarce mașina și parcurge din nou acei ultimo 20m , dar de data asta în treapta întâi. Imediat după trecerea liniei de sosire oprește, se ridică și exclamă : “C’est pour la France!”. Apoi se prăbușește peste volan și leșină. Câțiva jurnaliști agită printre spectatorii entuziaști fabulația absurdă a lui Rene Thomas din urmă cu 2 ore: “Oare a fost cumva Georges la volan?” Primul Boillot se odihnea de 3 ani în cimitirul de la Valenciennes după o încercare eroică de a înfrunta 5 avioane germane. Dar determinarea, panașul , indrăzneala, lipsa de compromis și abilitatea învingătorului din cea mai dură Targa Florio din istorie sugerau că ar fi putut fi…
